Pe li paisce a 'mmacchenà
- Emidio Ferretti
- 16 apr 2015
- Tempo di lettura: 3 min
Dedicata a Paulucce

E' appena arrevata l'ora de mmaccenà
La Trebbia stà llà llara pronda pe nghemengià
Finalmente se po' rrendrà lu rà
Chr c'iassecura pe tutte l'anne lu pà
Dopo lu mète e lu recarreià
Li manuocchie stà llà llara, pare che stà aspettà
E' quasce Auste e stà pe ndrà lu sole Alliò
Arriva li più mbertande feste dope l'Ascenziò.
Li valle sotta lu sole che coce sembra deserte
Nen se sende più li cande de la metura a voce aperte
Che ndenava ngore li femmene e li fandelle
Faciè a gara chi nne sapiè de più e più belle
Che Nghemengiè la matina dope che la uazza s'era sciutta
Se femiè sule a culaziò, pranze e merenna tutta
E può rechemengiè sembre più accurate e più bielle
Fina a notte, che feniè che lu reì pe li stradelle
Quanda fatie ce velié pe cambà allora li famigghie
Furia nnemmerose che nu sacche de figghie
Spisse pe cena; na fcaccia cotta sotta lu fuoche nanzè nanzè
Che la recacciè manghe cotta de sotta la cé
Ch'allegria quanne arreviè lu mmacchenà ma quanda fatiè e sedore
Pe la trebbia i a pegghià che n'andre paese quande lavore
Prima a rassettà la strada tragghiareccia
Ch'era de terra repertata e sasse senza vreccia
Ma lu pègge era passà li ripe de Liscià attaccalla che li corde
Ce veliè nu sacche d'uommene che la teniè da su adde
E tira tienne e stà attende a nene falla cemmà
Sennò sotta li ripe de Sassemaie li cuocce ive a repigghià
E può a spegnela pe llà sallita sotta la chiescia de li Scalelle
Lu trattore da sule nen ghiè la faciè ce s'attaccava do para de vetèlle
E quante arreviè si ngima e savame rembianate
Se petiè di che lu lavore de la trebbiatura era nghemengiate
A pegghià la trebbia ce veniè quasce tutte li famigghie
Tutte l'uommene ruosce e tutte li più forte figghie
Però anche se c'è sembre state e sembre ce stà
Chi se diè mmalate e chi c'iaviè da fa
Finalmente dope ch'era arrevata e li mmaccheniste piazzata
Nghemingiè allora la prima mmacchenata
Da li vodde senza senà mache La serena
E la cinda de lu trattore ggerava appena
Dagghie e nferca lli manuocchie, tagghia li vazze redulli ndà na scopa
Che se mettiè dendre a la vocca de La trebbia, li nghiettiè ndà na lopa
iò per terra se sendiè lu gredà de li mmaccheniste e de la ggènde
che deviè parlà forte sennò nen se sendiè gnende
era ndà nu fermecare. Rrembì li sacca, mbiana la bbascula e lu pesà
mmiezze a llù pelerò devendiè tutte nire ndà li callarà
e può a ngullà llì sacca de rà, d'orze e de vena
era pesande e a pertalli cierte vodde ghiè la facive appena
però allora lu stracche nen pesava; anze era allegria e cundendezza
l'acqua, lu vi, li pecù, respegnuole e ciambelle
che li pertiè che li sparre chepèrte e dendre a li canestrèlle
tutte llù bbè de Ddie era fatte ngasa
che sule lu dore che mmannava era na cuosa
era na vera allegria specialmende pe li zzauotte e li fandelle
certamente nen s'avie furia, ma llù puoche era bielle
mane a mane che la serra de manuocchie calava
lu mucchie de pagghia sembre più adde devendava
li più giuvene e li più forte che ngullava
se neghemengiè arreffiatà fenghè li sacca piene
ns'addenava e dope ch'era repegghiate fiate.
Lèste a rengullà specialmente li sacca de nu quendale
che te faciè crepà pertalli fin dendre a li maazzì
e sveddalli mette lu rà tutt'assieme
e recapà chigghie megghie pe lu seme
e quande finalmènde era scorta la serra de llà famigghia arreviè lu pranze
era de maccarù, paparella, pemmadore, peperù e cicciannanze
Fenite de magnà passata llà fame che c'iavive
e l'ara s'era sghembrata da tutte lu rà e lu retrive
se nen era notte li mmacchenista prepariè n'addra piazzatura
pe sbreasse e ndraffenì, che de lu piove s'aviè paura
fenghé tutte lu paese n'era mmacchenate
e tutte lu rà e lu retrive rrendrate
Dope che la Trebbia, la Scala, e lu Trattore s'era ite viè
E li persò n'addre paese l'acchembagniè
Era allora che pe la gevendù de lu paese nghemengiè lu bielle
Tutte li sera iè llà llara matteià e a ballà lu sardarielle.
Dedicata a Paulucce da Emidio Ferretti
Comments